Nu există demers politic fără cusur, oricât de ecranat ar fi, oricât de bine înfășurat în cuvinte care să dea aparența bunei-credințe, tot mai găsești loc unor remarci care să îl compromită. Totdeauna cineva are ceva de ascuns, iar altcineva se străduiește să deconspire favorurile adversarului, favoruri pe care ar urma apoi să și le convertească în avantaje proprii. E greu de crezut că mai sunt oameni care pot să stea toată ziua cu mâinile în stup fără a gusta măcar mierea de pe propriile degete.
Instinctul de bun cetățean îți spune că oamenii serioși n-au ce căuta în politică pentru că au apus demult vremile când patriotismul, dragostea de neam, paza avuției țării te scoteau afară din casă și-ți animau sufletul de grijă. Acestea toate au trecut din registrul unei sincerități pe care acum și copiii o percep a fi una naivă, în registrul discursului demagogic, ipocrit, pervers. Acum se face o politică a șantajului, a mârlăniei, a ciolanului. Fețe gureșe de tot felul consumă zilnic, absolut inutil, aerul unor camere diverse – de la cele de prin palatul parlamentului până la studiourile schematic mobilate în televiziunile nației. Nimic nu se schimbă, nimic nu se transformă – totul se depreciază, putrezește.
În lipsa unei cauze care să anime nobil electoratul ne întâlnim, mai nou, cu o altfel de motivație a apartenenței de partid: “strauss-kahn-izarea” ! Departe de a insista asupra penibilului de situație în care se vede că poate fi implicat chiar unul dintre cei mai importanți oameni ai momentului, precum directorul general al Fondului Monetar Internațional, înțelegem că fiecare naș își are nașul, și că oricine ar fi în măsură să deranjeze la un moment dat, va fi lucrat artistic și “fără prejudecăți”.
Nu sunt în măsură să am aprecieri asupra vinovăției sau nevinovăției cuiva, am însă libertatea de a pricepe mecanismul unei făcături globale: politica ! E de-ajuns să intri înăuntru și vei descoperi curând că unii în stânga și-n dreapta încep să știe despre tine lucruri despre care tu n-ai avut habar veodată. Vei fi urmărit, filmat, înregistrat, interpretat… și toate cuvintele tale vor fi trimise în baza de date a taberei adverse pentru a fi folosite la momentul în care ți se va cere să treci la ei. Altminteri rămâi cu necuratu’ și poate te alegi și cu vreun dosar penal de să-ți meargă fulgii.
Cât de penibilă îmi pare joaca asta de-a urmărirea cu camerele video plantate prin pereții consiliilor județene, plimbările încătușate pe la DNA, sforăriile și nemerniciile prin care sunt transbordați primari dintr-un partid într-altul… Dacă asta e politică, atunci dați-mi voie să plec pe jos spre lună ! Nu pot avea pe buze decât o prea adâncă lehamite. Și credeți că sunt singurul care simte asta ?! Nicidecum.
Stimați oameni politici, vă sugerez să vă reconfigurați strategia. Așa nu se mai poate. Oamenii s-au prins că sunt mințiți, s-au săturat să mai fie încă ! Nu vă mai crede nimeni, pentru că în urma domniilor voastre nu se vede nimic. Decât atât: pustiu.
(.L.G.)
pr. Lucian GRIGORE
